Două vulnerabilități software critice, care au fost evaluate cu un scor de 9,2 din 10 pe scala de severitate, au fost semnalate recent. Aceste breșe permit unui atacator să preia controlul unui server de la distanță, fără a avea nevoie de un cont sau de o parolă. În doar câteva zile de la identificare, aceste vulnerabilități au fost deja exploatate în atacuri reale, demonstrând rapid pericolul la care sunt expuse sistemele informatice.
Situația este confirmată de datele furnizate de ENISA, agenția europeană pentru securitate cibernetică, care indică faptul că în anul 2025 au fost descoperite peste 48.000 de vulnerabilități software. Această cifră reprezintă o creștere de 22% față de anul precedent. În peste 60% din cazurile în care s-a putut identifica modul de intrare al atacatorilor, aceștia au utilizat tocmai astfel de breșe de securitate pentru a compromite infrastructurile vizate.
Impactul acestor atacuri afectează direct serviciile esențiale, instituțiile publice fiind cele mai vizate, reprezentând aproape o treime din totalul cazurilor. Aproape trei sferturi dintre organizațiile atacate furnizează servicii importante pentru societate. România a experimentat deja consecințe concrete, precum atacul ransomware asupra sistemului informatic Hipocrate în februarie 2024 sau incidentul care a blocat platforma e-Terra a ANCPI în iulie 2026, perturbând tranzacțiile imobiliare timp de aproape o lună.
Pentru a îmbunătăți răspunsul, ANIS propune implementarea listelor SBOM (Software Bill of Materials), care ar funcționa ca o etichetă pentru componentele software. Această măsură ar permite identificarea rapidă a pieselor vulnerabile din cadrul aplicațiilor complexe. De asemenea, asociația recomandă evitarea dependenței de un singur furnizor prin utilizarea standardelor deschise, facilitând astfel actualizarea sau înlocuirea componentelor fără a bloca întregul sistem public.
În ceea ce privește raportarea incidentelor, se solicită crearea unei platforme naționale unice pentru a evita duplicarea eforturilor. În prezent, companiile trebuie să trimită informații către multiple instituții, precum Directoratul Național de Securitate Cibernetică, ASF sau BNR, pierzând timp prețios. Un punct unic de raportare, propus și de Comisia Europeană, ar putea reduce la jumătate costurile de raportare, permițând companiilor să se concentreze pe protecția efectivă a sistemelor.
Securitatea cibernetică rămâne o provocare constantă, în special în contextul evoluției tehnologice rapide. Pe lângă utilizarea inteligenței artificiale de către atacatori, amenințarea calculatoarelor cuantice pune în pericol metodele actuale de criptare. Organizațiile din sectoarele finanțe, telecomunicații, energie și sănătate au recomandarea de a își inventaria sistemele de criptare până în anul 2028, pentru a se pregăti de noile standarde de securitate.