Profesorul olandez Jan Rotmans, care se confruntă cu un cancer în stadiu terminal, a inițiat dezvoltarea unei versiuni digitale a sa bazată pe inteligența artificială. Scopul principal al acestui proiect este conservarea cunoștințelor sale academice și posibilitatea de a susține prelegeri chiar și după decesul său. Inițiativa a fost raportată de surse media locale, conform informațiilor furnizate de Anadolu și postului public olandez NOS.
Proiectul vizează crearea unui „geamăn digital” construit pe baza întregului său corpus de lucrări, incluzând cărți, publicații științifice și înregistrări ale cursurilor susținute de acesta. Jan Rotmans, un specialist în studii privind tranziția în vârstă de 65 de ani, a menționat că au fost deja efectuate înregistrări detaliate ale vocii, imaginii și expresiilor sale faciale. Aceste date sunt esențiale pentru a facilita dezvoltarea unei replici cât mai fidelă.
Prima versiune online a acestui sistem este programată să fie disponibilă până la sfârșitul anului 2026. Planurile de dezvoltare sunt ambițioase, vizând ulterior crearea unei holograme capabile să apară fizic pe scenă în timpul prezentărilor. Lucrul este coordonat de studioul „The Synths”, entitate care a demonstrat anterior capacitatea de a crea replici digitale, având în portofoliu modelul fostului fotbalist Ruud Gullit.
În ciuda stării de sănătate, care este cauzată de un cancer de prostată cu metastaze de aproape doi ani, Jan Rotmans precizează că rezultatele medicale recente au fost încurajatoare. Profesorul își exprimă dorința de a interacționa cu propriul său model de inteligență artificială pentru a învăța din răspunsurile oferite de acesta. Totuși, el recunoaște riscurile tehnologice, precum generarea de informații eronate, și promite teste riguroase înainte de lansare.
Proiectul a generat critici din partea unor experți, precum Iris van Rooij, profesoară de inteligență artificială la Universitatea Radboud. Aceasta consideră inițiativa o evoluție nedorită, avertizând că utilizatorii ar putea atribui eronat calități umane, precum emoțiile sau inteligența reală, sistemelor digitale. Jan Rotmans a replicat însă că scopul nu este înlocuirea sa personală, ci asigurarea accesibilității cunoștințelor sale pentru generațiile viitoare, asumându-și riscurile asociate.
Dezvoltarea tehnologiilor de inteligență artificială pentru replicarea identității umane reprezintă un domeniu în plină expansiune, generând dezbateri etice la nivel global. Pe măsură ce modelele de limbaj și de generare video devin tot mai complexe, societatea se confruntă cu provocări legate de autenticitatea informației și de modul în care interacțiunea cu entitățile non-umane poate influența percepția asupra realității și a trăsăturilor psihologice proprii speciei umane.