Multe țări din întreaga lume adoptă o strategie pragmatică în contextul competiției pentru supremația în inteligența artificială dintre SUA și China. În loc să aleagă o singură tabără, guverne precum cele din Arabia Saudită, Brazilia, Malaysia sau Kazahstan încearcă să obțină acces la ambele ecosisteme tehnologice. Această abordare vizează achiziționarea de cipuri și infrastructură americană, utilizarea modelelor chinezești open-source și dezvoltarea de proiecte de inteligență artificială în parteneriat cu companii din ambele regiuni.
Arabia Saudită reprezintă un exemplu recent al acestei tendințe de a combina tehnologiile celor două superputeri. Regatul a prezentat modelul Humain-m3, cel mai avansat sistem de inteligență artificială în limba arabă, care folosește însă tehnologie chineză de la startup-ul MiniMax. În paralel, compania saudită Humain, susținută de stat, a încheiat acorduri de miliarde de dolari cu Nvidia și alte companii americane pentru a dezvolta infrastructura de calcul necesară propriilor proiecte.
Brazilia aplică o metodă similară prin împărțirea investițiilor între furnizori americani și chinezi. Guvernul brazilian a anunțat o investiție de aproximativ 444 de milioane de dolari în inteligență artificială, destinată dezvoltării de supercalculatoare. Aproximativ 255 de milioane de dolari vor fi direcționate către un proiect din Rio de Janeiro, realizat cu Huawei și iFlytek, în timp ce restul de 189 de milioane de dolari sunt pregătite pentru un supercomputer echipat cu tehnologie Nvidia.
În Asia de Sud-Est, competiția devine tot mai vizibilă, în special în Malaysia, unde autoritățile analizează alternative chinezești. Deși SUA au lansat inițiativa U.S.-ASEAN AI Spark pentru a sprijini adoptarea tehnologiilor americane, Malaysia evaluează acceleratoarele Huawei Ascend 910C pentru propria inițiativă de AI suveran. Această diversificare arată că criteriul principal pentru multe state nu este loialitatea politică, ci performanța și accesibilitatea tehnologiei în funcție de planurile de dezvoltare națională.
Kazahstanul ilustrează această dualitate prin participarea la două organizații cu obiective diferite. Țara s-a alăturat Pax Silica, o inițiativă condusă de SUA pentru lanțuri de aprovizionare sigure în domeniul semiconductorilor, dar a aderat și la World Artificial Intelligence Cooperation Organization (WAICO), condusă de China. În timp ce Pax Silica este o structură bazată pe invitație pentru partajarea resurselor, WAICO se prezintă ca un organism de guvernanță globală, oferind o alternativă de cooperare deschisă pentru statele din întreaga lume.
Această fragmentare a ecosistemului tehnologic reflectă o schimbare în diplomația globală, unde inteligența artificială devine un instrument de negociere. Statele care nu sunt superputeri caută să își păstreze independența fără a investi sumele colosale necesare pentru a construi întregul ecosistem de la zero. Astfel, deciziile tehnologice nu mai sunt doar chestiuni de eficiență, ci elemente centrale ale politicii externe, influențând modul în care guvernele își gestionează suveranitatea asupra datelor și securitatea națională.