România se confruntă cu o scădere drastică a nivelului apei din principalele lacuri de acumulare, situția fiind agravată de o secetă prelungită. Monitorizarea celor 40 de lacuri de importanță realizată de Apele Române indică un grad de umplere de doar 55%, comparativ cu 71% în aceeași perioadă a anului trecut. Această scădere reprezintă o pierdere de 1 miliard de metri cubi de apă față de perioada precedentă.
Situația este critică la Vidraru, unde lacul a rămas pe jumătate gol înainte de sezonul de iarnă din cauza lipsei precipitațiilor. Pentru a asigura necesarul de apă potabilă pentru populație, Apele Române au fost nevoite să evacueze apă într-un ritm accelerat din celelalte cinci lacuri ale bazinului hidrografic Argeș–Vedea. Sorin Rîndașu, din Departamentul pentru Situații de Urgență Apele Române, a explicat că evacuarea este necesară pentru a menține nivelul de apă potabilă.
Presiunea asupra resurselor a dus deja la decizii radicale, precum oprirea producției de energie electrică la Lacul Golești pentru a conserva rezervele. La Lacul Oașa, nivelul apei a scăzut atât de mult încât au ieșit la iveală buturugile unor arbori tăiați în anii '70. Ianăș Rădoi, director operațiuni Hidroelectrica, a menționat că această secetă pronunțată vine după alți doi ani de secetă, forțând compania să cumpere energie din alte surse la prețuri mai mari.
Eficiența centralelor hidroenergetice este direct afectată de scăderea nivelului apei, proces care scade puterea turbinelor. Prof. Diana Bucur de la Facultatea de Energetică explică faptul că, la o scădere de 20% a înălțimii apei, necesarul de apă pentru a produce aceeași cantitate de energie crește cu 30%. La Vidra, a treia cea mai mare acumulare din țară, volumul de apă a scăzut atât de mult încât capacitatea de producție este sever limitată.
O altă problemă majoră este colmatarea lacurilor, proces prin care sedimentele acumulate pe fundul acestora reduc capacitatea de stocare. Cristian Barbu, șef serviciu Apele Române Argeș-Vedea, a indicat că aproximativ jumătate din barajele din responsabilitatea lor sunt colmatate peste 50%. De exemplu, Lacul Prundu poate stoca acum doar 1 milion de metri cubi, deși a fost proiectat pentru 3 milioane, din cauza depunerilor de mâl.
Gestionarea resurselor de apă în România implică un echilibru fragil între necesarul de irigații, consumul uman și producția de energie. În perioadele de secetă, autoritățile pot decide direcționarea apei către zone critice, precum Cernavodă, pentru a asigura răcirea reactoarelor nucleare. Această strategie de prioritizare a consumului de apă potabilă este reglementată prin legislație, lăsând în urmă necesarul de energie sau de irigații pentru agricultură.