Un nou studiu publicat în revista Consciousness and Cognition explorează spațiul dintre somn și starea de veghe pentru a explica fenomene precum experiențele extracorporale sau decorporalizarea. Cercetătorii susțin că acest spațiu liminal permite creierului să genereze senzații neobișnuite, în care mintea poate oscila între conștiință și somn. Fenomenul este considerat o posibilă explicație pentru modul în care percepția noastră asupra propriului corp este construită de către creier.
Echipa de cercetători, condusă de Teresa Campillo-Ferrer de la Universitatea Radboud din Țările de Jos, a monitorizat activitatea cerebrală a 35 de persoane. Participanții, care aveau experiență în meditație sau vise lucide, au fost supuși monitorizării prin căști EEG cu zeci de electrozi. Această metodă a permis înregistrarea activității electrice în momentele de meditație, în faza de adormire sau chiar în timpul visului.
Pentru a identifica momentul exact al experiențelor, cercetătorii au folosit o metodă ingenioasă bazată pe mișcarea ochilor. Participanții au fost instruiți să își miște ochii într-o secvență de tipul stânga-dreapta-stânga-dreapta ori de câte ori trăiau o experiență neobișuită. Din totalul de 35 de persoane, 20 au raportat în total 36 de astfel de experiențe, inclusiv senzații de plutire, cădere sau prezența unor entități.
Analiza datelor a arătat un tipar specific al activității cerebrale în timpul acestor experiențe corporale neobișnuite (UBE). Cercetătorii au observat o scădere a undelor cerebrale lente, respectiv undele delta și theta, combinată cu o creștere a undelor rapide, beta și gamma. Aceste modificări au fost particulièrement vizibile în regiunile temporale ale creierului, zone care sunt esențiale pentru procesarea informațiilor senzoriale și percepția corpului.
Rezultatele sugerează că aceste experiențe nu depind de o etapă fixă a somnului, ci de o stare de conștiință care estompează granițele dintre stări. Activitatea cerebrală observată pare să combine caracteristici specifice atât somnului, cât și stării de veghe, indiferent dacă subiectul este trezesc sau adormit. Această suprapere de activități ar putea explica de ce unele halucinații integrează elemente din mediul extern, precum decorul unei camere.
Studiul subliniază importanța înțelegerii modului în care creierul ne ancorează în propriul corp. Deși mecanismele exacte rămân un mister, datele de la EEG arată că granițele dintre stările de conștiință nu sunt întotdeauna rigide. Cercetările viitoare vor încerca să determine dacă întreaga suprafață cerebrală intră într-o stare intermediară sau dacă anumite regiuni funcționează simultan în moduri diferite.