În septembrie 2023, un semnal seismic neobișnuit a fost înregistrat de senzori de pe întreaga planetă timp de nouă zile consecutive. Această activitate bizară a fost caracterizată prin vibrații care se repetau la intervale regulate de 92 de secunde, declanșând o investigație internațională amplă. Oamenii de știință au întâmpinat dificultăți inițiale în identificarea sursei acestor semnale care au fost detectate la mii de kilometri distanță de locul de origine.
Sursa fenomenului a fost identificată într-un fiord izolat situat în estul Groenlandei, unde o alunecare masivă de teren a provocat un tsunami. Apa a rămas în mișcare timp de mai multe zile, lovindu-se repetat de pereții stâncoși ai fiordului. Conform cercetătorului Kristian Svennevig, autorul principal al unui studiu publicat în revista Science, valurile au atins o înălțime medie de aproximativ 60 de metri pe o porțiune de 10 kilometri din fiord.
Analiza realizată de Angela Carillo-Ponce a indicat faptul că forma fiordului a împiedicat apa să se retragă în larg. Din cauza unei curbe abrupte aflate în apropierea ieșirii, valul a rămas captiv în interior, oscilând înainte și înapoi. Acest fenomen este numit „seișă” și apare atunci când apa dintr-un bazin închis oscilează, similar cu mișcarea apei dintr-un vas mutat, generând vibrații prin scoarța Pământului.
Pentru a obține dovezi directe, echipa de cercetare a utilizat datele furnizate de satelitul SWOT, care a surprins imagini radar ale suprafeței apei. Thomas Monahan a folosit aceste date pentru a analiza mișcarea, relevând că suprafața apei avea diferențe de nivel de până la 2 metri. Comparând imaginile satelitare cu datele seismice din Alert, Canada, cercetătorii au estimat că amplitudinea inițială a valului a fost de 8 metri.
Analiza datelor meteorologice a permis concluzia că mișcarea apei nu a fost cauzată de vânt sau de schimbările nivelului mării. Studiul indică faptul că subțierea progresivă a ghețarului la poalele muntelui a fost factorul principal care a dus la prăbușirea masivă de teren. O a doua alunecare de teren, de o dimensiune mai mică, a avut loc în aceeași zonă pe data de 11 octombrie.
Fenomenele de tip „seișă” sunt studiate intens de către comunitatea științifică pentru a înțelege modul în care interacțiunile dintre ghețari și oceane pot genera semnale seismice globale. Monitorizarea constantă a fiordurilor și a zonelor de coastă este esențială, deoarece aceste oscilații de apă pot fi confundate inițial cu activitatea tectonică, afectând datele seismice colectate de stațiile de pe uscat.