Cercetătorii de la ETH Zurich au prezentat FlexiQuad, un prototip de dronă care nu utilizează un corp central rigid, așa cum funcționează modelele obișnuite. Aparatul este dotat cu un inel moale pe care sunt montate componentele esențiale, precum bateriile, rotoarele și modulul de control. Această structură inovatoare permite dronei să se deformeze în momentul impactului, oferind posibilitatea de a fi utilizată în medii dificile, precum păduri dese sau clădiri prăbușite.
Proiectul a fost dezvoltat de Luca Girardi și Stefano Mintchev, în cadrul Laboratorului de Robotică de Mediu al ETH, iar cei doi au depus deja o cerere de brevet. Conceptul se inspiră din mecanismele aripilor insectelor și ale păsărilor, care combină rezistența cu capacitatea de a se îndoi. Inelul dronei este conceput să se deformeze lateral pentru a absorbi energia coliziunii, păstrându-și în același timp rigiditatea pe verticală pentru a permite rotoarelor să mențină zborul.
În cadrul testelor de laborator, FlexiQuad a demonstrat o agilitate remarcabilă, putând atinge viteze de până la 80 km/h. La testele de coliziune efectuate la o viteză de aproximativ 25 km/h, cadrul s-a deformat temporar pentru a reduce forța impactului, permițând aparatului să continue zborul. Deși viteza a fost limitată de spațiul disponibil în laborator, echipa a reușit să demonstreze că structura flexibilă nu compromite performanța, fiind capabilă să transporte chiar și o trusă de prim ajutor.
Flexibilitatea cadrului permite dronei să treacă prin deschideri mai înguste decât dimensiunea sa normală, iar inelul poate fi folosit pentru a prinde obiecte. Luca Girardi a menționat că materialele pentru cadru costă mai puțin de 15 franci elvețieni, iar structura poate fi pliată pentru transport ușor. Pentru a compensa vibrațiile care apar după un impact și care afectează claritatea imaginilor, cercetătorii au implementat o metodă de inteligență artificială ce ajută drona să se stabilizeze rapid.
Dezvoltarea acestui tip de tehnologie de robotică de mediu reprezintă o evoluție în direcția unor dispozitive capabile să opereze în condiții de hazard. În timp ce dronele clasice sunt construite pentru stabilitate prin rigiditate, noile abordări de la ETH Zurich caută să imite natura pentru a gestiona incertitudinea mediului extern. Această tranziție de la structuri rigide la cele flexibile este esențială pentru misiuni de salvare sau explorare în zone unde obstacolele sunt inevitabile.
Luca Girardi lucrează la acest proiect de aproximativ cinci ani, recunoscând că parcursul a fost unul plin de scepticism inițial. Deși tehnologia este promițătoare, echipa subliniază că este nevoie de mai mult timp până când aceste drone vor putea efectua zboruri autonome sigure în afara mediului controlat al laboratorului. Proiectul continuă să exploreze posibilitățile de utilizare a inelului central, inclusiv ideea de a monta o plasă pentru capturarea altor drone nedorite.