Dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale a declanșat o competiție intensă pentru resursele energetice, forțând centrele de date să adopte soluții neconvenționale. Companiile de profil au început să achiziționeze turbine industriale la mâna a doua sau să reintroducă în funcțiune echipamente abandonate pentru a asigura alimentarea. O metodă tot mai utilizată este transformarea motoarelor de avion retrase din exploatare în generatoare electrice, o strategie menită să compenseze lipsa energiei disponibile în rețelele publice.
Problema principală este reprezentată de timpul de așteptare extrem de lung pentru instalarea echipamentelor noi de producție. În Statele Unite, livrarea unei turbine cu gaz poate dura, în medie, șase ani, ceea ce blochează expansiunea rapidă a infrastructurii digitale. Conform datelor furnizate de compania de consultanță Wood Mackenzie, comenzile mondiale de turbine cu gaz depășesc deja pragul de 100 de gigawați (GW), în timp ce capacitatea anuală de producție este estimată la doar 60–70 GW.
Analiștii de la Jefferies avertizează că această discrepanță se va accentua, estimând că în anul 2028 cererea va atinge 129 GW, în timp ce producția va ajunge la aproximativ 87 GW. Marii producători, precum Siemens Energy, GE Vernova și Mitsubishi Heavy Industries, au recunoscut oficial că boom-ul inteligenței artificiale a împins volumele de comenzi dincolo de capacitatea lor de fabricație. Această situație îi determină pe dezvoltatorii de centre de date să caute echipamente care pot fi instalate imediat, chiar dacă sunt utilizate anterior.
Compania americană Crusoe a exemplificat această tendință prin comandarea a 13 turbine derivate din motoare de avion produse de GE Aerospace, cu o capacitate totală de 650 MW. Piața echipamentelor second-hand a devenit extrem de competitivă din cauza prețurilor. O turbină nouă poate costa între 2 și 2,5 milioane de dolari pentru fiecare megawatt de capacitate, în timp ce echipamentele recondiționate pot costa circa 1,3 milioane de dolari pe MW. Recent, două turbine de 14,5 MW au fost vândute pentru 12,5 milioane de dolari, deși echipamente noi similare ar fi costat 35 de milioane de dolari.
Utilizarea motoarelor de avion transformate în generatoare prezintă însă și riscuri tehnice semnificative. Specialiștii subliniază că aceste motoare trebuie adaptate pentru o funcționare continuă, o utilizare complet diferită de cea inițială în aviație. De asemenea, durata de funcționare rămasă și istoricul incomplet al întreținerii reprezintă limitări importante. Pe lângă problemele tehnice, construcția de noi capacități energetice este îngreunată de procesele de obținere a autorizațiilor de mediu și de dificultățile de accesare a rețelelor electrice existente.
Presiunea asupra industriei energetice rămâne ridicată, deoarece companiile doresc să construiască centre de date în prezent, însă echipamentele noi pot deveni disponibile abia în perioada 2030-2031. În acest context, producători precum Wärtsilä primesc comenzi masive pentru echipamente bazate pe motoare cu gaz, destinate pieței americane. Această criză de aprovizionare evidențiază decalajul dintre viteza de dezvoltare a tehnologiei digitale și capacitatea de răspuns a infrastructurii energetice globale, care nu poate ține pasul cu cererea actuală.