Fizicianul Hongsheng Zhang, cercetător activ la Universitatea Jinan din China, a analizat condițiile necesare pentru ca un obiect să poată reveni într-un moment anterior al propriei existențe. Lucrarea sa, care a fost prezentată de Euronews, evidențiază faptul că anumite proprietăți specifice ale spațiului-timp pot împiedica formarea unor trasee care să permită întoarcerea în trecut. Cercetătorul utilizează o analogie în care Universul este împărțit în straturi succesive, asemănătoare treptelor unei scări, pentru a explica fenomenul.
În cadrul acestei configurații propuse de Zhang, lumina poate defini anumite suprafețe pe care un obiect obișnuit este obligat să le traverseze întotdeauna într-o singură direcție temporală. Din această perspectivă, indiferent de distanța sau modul în care un obiect ar călători, acesta nu ar putea reveni niciodată la momentul de plecare. Demonstrația se bazează pe geometria spațiului-timp descrisă prin teoria relativității a lui Albert Einstein, analizând posibilitatea existenței unor „curbe temporale închise”.
Zhang a reușit să demonstreze matematic că astfel de trasee ipotetice, prin care un călător ar putea ajunge în propriul trecut fără a depăși viteza luminii, nu pot exista în anumite clase de modele ale spațiului-timp. Totuși, cercetătorul precizează că studiul său nu stabilește dacă Universul nostru respectă în totalitate aceste condiții geometrice. Argumentul matematic are limite clare, în special în regiunile unde structura spațiului-timp este influențată puternic de rotație, precum în interiorul teoretic al unei găuri negre aflate în rotație.
În apropierea acestor găuri negre, relativitatea generală permite configurații în care direcția timpului poate prezenta un comportament neobișnuit, oferind soluții ale ecuațiilor lui Einstein care admit trasee temporale închise. Totuși, acest lucru nu implică faptul că oamenii ar putea utiliza găurile negre ca pe niște mașini ale timpului, deoarece nu există dovezi că asemenea călătorii sunt realizabile. O altă limită a argumentului vizează topologia Universului și modul în care spațiul-timp este conectat la scară mare, incluzând ipoteza găurilor de vierme.
Spre deosebire de dificultatea de a reveni în trecut, deplasarea către viitor este un fenomen cu bază experimentală solidă, bazat pe faptul că timpul trece mai lent pentru un obiect aflat în mișcare foarte rapidă. Acest efect este măsurat și de către gravitație, influențând ritmul ceasurilor, aspect esențial pentru sistemele de navigație prin satelit. Astronauții de pe Stația Spațială Internațională experimentează acest fenomen, Agenția Spațială Europeană menționând că un astronaut poate reveni pe Pământ cu aproximativ cinci milisecunde mai tânăr după șase luni de orbită.
Studiul realizat de Hongsheng Zhang a fost publicat pe 24 octombrie 2026 pe platforma arXiv, însă la momentul relatării nu trecuse prin procesul de evaluare independentă. Rezultatele reprezintă o demonstrație matematică aplicabilă unor modele teoretice, nu o confirmare experimentală a imposibilității călătoriei în trecut. Cercetătorul subliniază că lucrarea sa nu dovedește că orice formă de călătorie în timp este imposibilă, lăsând deschisă întrebarea dacă Universul permite acele configurații neobișnuite în care întoarcerea în trecut nu poate fi exclusă matematic.