O barieră de radiații care era considerată impenetrabilă pentru electronii numiți „ucigași” a fost străpunsă în urma unei furtuni solare extrem de puternice. Evenimentul, care a avut loc în mai 2024, a demonstrat că protecția oferită de centurile Van Allen poate fi compromisă în condiții de vreme spațială severă. Datele colectate arată că aceste particule au ajuns la energii de megaelectronvolți în zone unde cercetătorii considerau că acest fenomen este imposibil de realizat.
Satelitul japonez Arase, care monitorizează centurile de radiații încă din anul 2017, a furnizat dovezile necesare pentru această observație. În timpul perioadei de intensitate solară, particulele au accelerat prin interacțiunea cu undele electromagnetice din mediul magnetic al Pământului. Această accelerare este deosebit de periculoasă în timpul furtunilor geomagnetice, deoarece electronii pot atinge viteze apropiate de cea a luminii, devenind o amenințare directă pentru tehnologia aflată în orbită.
Electronii „ucigași” reprezintă o problemă majoră pentru sateliții de la joasă altitudine, deoarece pot pătrunde prin scuturile acestora. Această penetrare poate duce la deteriorarea componentelor electronice sensibile și la reducerea semnificativă a duratei de viață a navelor spațiale. Pe lângă riscurile tehnologice, aceste radiații reprezintă un pericol real pentru sănătatea astronauților, expuși la niveluri ridicate de radiații în timpul misiunilor spațiale.
Furtuna solară din mai 2024 a fost declanșată de o serie de explozii și ejecții de masă coronală care au trimis miliarde de tone de plasmă magnetizată în Sistemul Solar. Această activitate a generat o furtună geomagnetică de nivel G5, cea mai înaltă categorie de pe scara de monitorizare. Intensitatea evenimentului a fost atât de mare încât efectele sale au putut fi detectate chiar și la fundul oceanului, afectând mediul magnetic planetar.
Echipa de cercetare, condusă de fizicianul spațial Yoshizumi Miyoshi de la Universitatea Nagoya, a publicat rezultatele în Geophysical Research Letters. Yoshizumi Miyoshi a explicat că, în loc să împrăștie electronii, undele par să îi accelereze la energii uriașe chiar în interiorul barierei. Cercetătorul subliniază că înțelegerea acestor procese este esențială pentru evaluarea riscurilor și pentru îmbunătățirea prognozelor meteorologice spațiale în viitor.
Centurile Van Allen sunt zone de radiații formate de particule încărcate care sunt capturate de câmpul magnetic al Pământului. Centura exterioară este formată în principal din electroni energizați de procesele solare, în timp ce centura interioară conține protoni produși prin impactul razelor cosmice cu atmosfera. Monitorizarea acestor zone este critică pentru siguranța sateliților de comunicații și a misiunilor de explorare spațială.