O analiză realizată de XTB relevă faptul că inteligența artificială generativă nu va putea acoperi lipsa de forță de muncă din România. Deși tehnologia poate prelua anumite sarcini, impactul asupra pieței de muncă este limitat în comparație cu tendințele demografice. În România, 24% dintre angajați ocupă funcții ale căror activități pot fi parțial prelate de AI, o valoare sub media europeană de 32%.
Datele arată că România are cea mai mică expunere la automatizare dintre cele 28 de state analizate. În acest context, Luxemburg conduce topul cu o expunere de 48%, urmat de Țările de Jos, care înregistrează un nivel de 39%. Analistii XTB precizează că această expunere nu înseamnă dispariția locurilor de muncă, ci mai degrabă o schimbare a modului de lucru și a structurii sarcinilor executate de angajați.
Proiecțiile pentru anul 2035 indică un deficit de forță de muncă de aproximativ 7,7% din numărul actual de posturi. Acest calcul ține cont de locurile de muncă eliminate sau create de AI, dar și de scăderea populației de vârstă activă. Rezultatul sugerează că, deși AI reduce necesarul de personal, acest efect este insuficient pentru a contracara impactul declinului demografic din țară.
Ocupațiile cu activități repetitive, precum introducerea datelor sau activitatea de call center, sunt cele mai afectate de tehnologie. În schimb, profesiile care implică activități manuale, precum operarea utilajelor sau asamblarea în fabrici, nu sunt amenințate direct în aceeași măsură. Există însă un risc semnificativ pentru pozițiile entry-level, deoarece sarcinile simple, esențiale pentru învățarea meseriei, sunt primele care pot fi automatizate.
Riscul pentru tinerii la început de carieră este susținut de un studiu Stanford din 2025, care indică o scădere de 13% a numărului de tineri de 22-25 de ani în profesiile expuse AI. În Statele Unite, situația angajaților mai în vârstă a rămas stabilă, deoarece sarcinile lor sunt mai complexe. Această tendință ar putea afecta modul în care noile generații intră pe piața muncii.
Evoluția pieței de muncă în România este strâns legată de dinamica demografică și de capacitatea de adaptare la tehnologii emergente. În contextul european, transformarea digitală este un proces complex care variază semnificativ de la o țară la alta, în funcție de structura economică și de nivelul de automatizare deja implementat în sectoarele cheie ale economiei.