Sportul românesc traversează o perioadă de contrast între euforia victoriilor pe teren și fragilitatea unei imagini de țară construite aproape exclusiv pe succesul unor indivizi. În timp ce echipa națională de fotbal a obținut o victorie de 2-1 împotriva Poloniei pe Arena Națională, sub conducerea lui Gică Hagi, realitatea sistemică rămâne una de subdezvoltare. Această victorie vine după un eșec de 0-6 în Varșovia, subliniind natura intermitentă a performanței naționale.
Problema centrală constă în faptul că imaginea României în lume se bazează pe excepții precum Hagi, Nadia sau Simona Halep, și nu pe o structură solidă. Acești sportivi au reușit succesul prin efort individual, familii și antrenori încăpățați, fără sprijinul unui sistem organizat. Când acești campioni nu mai sunt activi, brandul de țară rămâne fără piloni de susținere, deoarece nu există o strategie care să transforme succesul sporidic într-o recunoaștere constantă la nivel global.
În comparație, alte nații utilizează sportul ca pe o politică publică pentru a atrage investiții și turiști. Croația a folosit succesul la Mondialul din 2018 pentru a crește vizitele pe site-ul de turism cu 250%, iar Slovenia utilizează sportivi precum Luka Dončić ca ambasadori oficiali. România, deși a urcat două locuri în Global Soft Power Index 2026, ocupând locul 53 din 193 de țări, înregistrează încă un progres minim în raport cu potențialul său.
Soluțiile propuse pentru îmbunătățirea situației includ transformarea sportivilor de top în parteneri oficiali ai turismului și promovarea investițiilor. Este necesară finanțarea cluburilor locale în funcție de retenția copiilor în sport după vârsta de 12 ani și deschiderea sălilor școlii pentru activități sportive. De asemenea, se recomandă ca fiecare competiție internațională organizată în țară să genereze un raport public de impact privind turiștii și expunerea media obținută.
Gestionarea corectă a sportului necesită și monitorizarea contribuției sale economice prin intermediul Institutului Național de Statistică. Utilizarea metodologiei Comisiei Europene ar putea ajuta la înțelegerea impactului financiar real, deoarece sportul generează 2,12% din PIB-ul Uniunii și 2,72% din locurile de muncă. Fără aceste date, este imposibil să se gestioneze eficient un sector care aduce vizibilitate și oportunități economice semnificative pentru întreaga țară.
Din punct de vedere social, România se confruntă cu o problemă de sănătate publică, fiind printre cele mai sedentare țări din Uniunea Europeană. Conform datelor Eurobarometru, aproape 60% dintre români declară că nu practică niciodată sport sau mișcare. Această lipsă de activitate fizică reprezintă o provocare de siguranță națională, deoarece un copil care renunță la sport poate deveni un adult care va genera costuri suplimentare pentru sistemul de sănătate.