Un raport publicat de ENTSO-E la 3 noiembrie detaliază planurile de investiții ale 27 de operatori de transport al electricității din 24 de țări europene. Documentul estimează necesarul de infrastructură pentru perioada 2026-2035, incluzând aproape 34.000 km de conductoare pentru cabluri de curent continuu la înaltă tensiune (HVDC) și 2.820 de transformatoare de putere. Planurile vizează atât extinderea rețelelor, cât și înlocuirea echipamentelor existente, însă datele nu reprezintă o estimare completă pentru întreaga Europă.
În ceea ce privește infrastructura de tip HVDC, necesarul cuprinde 22.303 km de conductoare subterane și 11.687 km de cabluri submarine. Această investiție masivă va necesita și 119 stații de conversie bipolare pentru conectarea sistemelor. Raportul subliniază că lungimea conductoarelor nu trebuie confundată cu lungimea traseelor geografice, deoarece o singură conexiune poate utiliza mai multe conductoare. Presiunea este accentuată în Germania, unde operatorii reprezintă aproximativ 85% din necesarul de conductoare HVDC subterane raportat.
Transformatoarele de putere reprezintă o altă componentă critică, cu 2.820 de unități planificate până în 2035. Acestea se raportază la un inventar actual de 5.649 de unități, fiind necesare pentru modernizarea sau extinderea rețelelor. Pentru stațiile de conversie, termenele de livrare ale transformatoarelor aferente pot varia între 48 și 60 de luni de la momentul comenzii. Această perioadă lungă de așteptare impune operatorilor o planificare anticipată a achizițiilor pentru a evita blocajele în punerea în funcțiune.
Modernizarea liniilor aeriene va implica utilizarea a 64.107 km de conductoare HTLS, capabile să suporte temperaturi ridicate. În paralel, se planifică instalarea a 4.238 de compartimente GIS care nu utilizează hexafluorură de sulf (SF₆), din cauza restricțiilor impuse de Regulamentul UE privind gazele fluorurate. Tranziția către tehnologii fără SF₆ este determinată de necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu potențial de încălzire globală, cu termene limită care se aplică treptat între anii 2028 și 2032.
Riscul de întârziere a proiectelor este ridicat, în special în intervalul 2028-2032, când cererea pentru echipamente va fi maximă. Un sondaj realizat cu 12 operatori arată că nouă dintre aceștia întâmpină dificultăți legate de personalul calificat, iar șase au raportat deja întârzieri. Lipsa de specialiști în domenii precum ingineria sau IT-ul, alături de constrângerile lanțului de aprovizionare și capacitățile limitate ale fabricilor, reprezintă obstacole majore pentru respectarea calendarului de implementare a proiectelor europene.
Evoluția infrastructurii de transport a energiei electrice este strâns legată de procesul de tranziție energetică și de necesitatea înlocuirii echipamentelor instalate în anii 1980 și 1990. Această perioadă de modernizare masivă coincide cu cerințele de integrare a noilor surse de energie, care necesită rețele mai flexibile și tehnologii de control avansate pentru a menține stabilitatea tensiunii în sistemul european.