O femeie din județul Buzău a utilizat timp de zeci de ani, fără să conștientizeze valoarea reală, un bloc de chihlimbar drept opritor de ușă. Obiectul, care cântărește 3,3 kg, este evaluat la aproximativ un milion de dolari. Această descoperire neobișnuită a ieșit la iveală abia după decesul femeii, când s-au realizat analize asupra obiectelor din locuința sa din zona satului Colți.
Se pare că proprietatea a fost găsită de femeie într-un pârâu din apropierea satului Colți, o localitate situată la poalele Carpaților. În această zonă, procesele de eroziune naturală expun în mod regulat zăcăminte de chihlimbar brut. Femeia a integrat acest obiect în viața de zi cu zi, folosindu-l pur și simplu pentru a menține ușa deschisă, fără a identifica natura sa rară sau prețioasă.
Situația este marcată de un contrast dramatic între valoarea pietrei și evenimentele prin care a trecut locuința. La un moment dat, hoții au spart casa femeii și au furat bijuteriile din aur, însă au decis să lase în urmă blocul de chihlimbar. Această decizie a fost luată deoarece infractorii nu au recunoscut obiectul ca fiind un bun de mare valoare, preferând metalele prețioase mai ușor de transportat.
După moartea femeii, survenită în anul 1991, analizele efectuate au confirmat că obiectul este un bloc de rășină fosilizată. Această substanță are o vechime de până la 70 de milioane de ani. Bucata de chihlimbar identificată în județul Buzău este considerată una dintre cele mai mari exemplare descoperite vreodată, reprezentând un element de o importanță geologică și economică excepțională.
Această descoperire scoate în evidență caracteristicile geologice ale zonei de la poalele Carpaților, unde materialele fosilizate pot fi scoase la suprafață prin acțiunea factorilor naturali. Deși prezența chihlimbarului în anumite zone este cunoscută, dimensiunea acestui exemplar de 3,3 kg este extrem de rară în contextul descoperirilor de tipul acesta, oferind o perspectivă rară asupra resurselor naturale ascunse în regiune.
În general, chihlimbarul este format din rășină de copaci care s-a întărit și s-a transformat în urma proceselor de fosilizare pe perioade de milioane de ani. În România, prezența unor astfel de depozite este legată de activitatea geologică veche a zonelor montane, unde eroziunea și mișcările tectonice pot aduce la suprafață materiale care au fost îngropate de mult în straturile sedimentare.