NATO a raportat o scădere semnificativă a numărului de incidente care afectează infrastructura submarină critică din Marea Baltică. Christian Buck, asistentul secretarului general al NATO pentru operațiuni, a prezentat aceste date în cadrul unei reuniuni la Parlamentul European, la data de 3 noiembrie. Acesta a menționat că ultimul eveniment de acest tip a fost înregistrat în ianuarie 2026, având o amploare și un impact limitate, fără a furniza însă o serie statistică completă sau un procent exact al reducerii observate.
Christian Buck a explicat faptul că activitatea de vigilență Baltic Sentry a reușit să crească costul acțiunilor ostile în regiune. Totuși, oficialul a recunoscut că este dificil de izolat efectul propriu al acestor măsuri, deoarece nu se poate determina cu exactitate dacă scăderea incidentelor este cauzată de NATO sau de o diminuare sau deplasare a amenințării. Activitatea de supravevență a fost lansată oficial pe 14 ianuarie 2025, după ce au avut loc incidente repetate asupra infrastructurii submarine.
În prezent, mijloacele maritime și cele aeriene utilizate în cadrul Baltic Sentry sunt de origine europeană. Deși resursele active sunt europene, Christian Buck a subliniat că structura de comandă a NATO și capacitățile strategice ale Alianței continuă să includă contribuția SUA. Această abordare permite utilizarea unor sisteme digitale de comandă și control și a informațiilor spațiale americane, menținând caracterul transatlantic al structurii de apărare, chiar dacă resursele de teren sunt furnizate de aliații europeni.
Supravegherea este susținută tehnic de instrumentul MAINSAIL, care integrează date maritime, satelitare și comerciale pentru a semnala activități suspecte. Acest sistem poate identifica deplasări neobișnuite ale navelor lângă infrastructura sensibilă, însă o alertă generată de MAINSAIL nu constituie o dovadă a unui sabotaj. Atribuirea responsabilității pentru astfel de acte și intervențiile juridice rămân în competența autorităților naționale, în timp ce NATO poate doar să coreleze informațiile pentru a identifica tipare de acțiuni ostile.
În ceea ce privește regiunea Mării Negre, Christian Buck a precizat că Bulgaria, România și Turcia nu au solicitat o activitate maritimă echivalentă cu Baltic Sentry. El a argumentat că războiul Rusiei împotriva Ucrainei transformă Marea Neagră într-un teatru de ostilități diferit de mediul pentru care a fost concepută activitatea de vigilență din Marea Baltică. Totuși, acesta a asigurat că în regiune continuă să existe exerciții, supraveghere și măsuri de descurajare ale aliaților.
Protecția cablurilor submarine implică și resurse financiare distincte de activitatea militară NATO. La 23 iunie 2026, Comisia Europeană a anunțat 5,8 milioane de euro pentru două centre regionale de securitate a cablurilor, situate în Marea Baltică și Marea Mediterană. În același context, a fost lansat un apel separat de 40 de milioane de euro pentru dezvoltarea capacităților de reparație ale cablurilor submarine de comunicații, oferind un cadru de reziliență civilă.